Selectează o Pagină

Un alt lucru extrem de important mi se pare să nu confunzi nevoia de ajutor cu neajutorarea, cu debilitatea. Mi se pare o dovadă de mare curaj să știi să ceri ajutor. Și una și mai mare să rămîi în terapie pînă cînd te cureți și de vindeci. Fiindcă e o treabă tare dureroasă, nu e deloc pentru neajutorați, ci pentru oameni puternici. Iar terapeutul nu e o mamă care face treaba în locul tău, ba dimpotrivă. Mitul ăsta, stereotipul ăsta, că te-ai duce la terapie ca să te facă bine psihologul, dovedește o crasă necunoaștere a acestei meserii. Psihologul nu te face bine, nu îți zice ce să faci, nu îți da o schemă, ci te ajută să te găsești, să te vindeci, să te ajuți singur. Nu la psiholog găsești sensurile, ele sunt în tine, psihologul te îndrumă către ele. Asta dacă vrei, firește. Și dacă ești dispus să faci efortul ăsta uriaș. Dacă nu, poți să rămîi în negare, în minciună, în rezistență. Pare mai simplu și mai comod, însă realmente nu este, e doar o peltea întinsă la nesfîrșit, cu efecte dureroase pentru toată viața.
Petronela Rotar